Sunday, May 27, 2007

Prima aventura a lui Nias

Saluta in treacat aceiasi oameni pe care ii saluta de obicei, se aseza la masa la care se aseza dintotdeauna, comanda aceeasi bautura pe care o comanda de fiecare data (whisky cu un singur cub de gheata) numai ca, in mod neobisnuit pantru un om cu tabieturi, dar mai ales pantru temperatura sufocanta dinauntru, nu isi mai scoase palaria. Ramase cu ea pe cap si cu privirea atintita inainte, impozant si un pic ridicol, ca un tablou portret dintr-o casa burgheza. Văzândul-l, cineva vrusese sa faca o gluma, dar se opri amintindu-si probabil ca nu era genul de om cu care sa poti glumi asa oricum, chiar si la ora aceea inaintata. Ramase asadar netulburat de nimeni, cu bautura neatinsa si cu fata incinsa din cauza impecabilei sale palarii englezesti.
Pana la urma, dup
ă o oră sau poate chiar mai bine, cineva isi facu curaj, se apropie de masa la care statea si ceru demn o explicatie. Iar el serios, cu palaria pe cap, cu transpiratia curgandu-I siroaie pe fata, cu paharul de whisky neatins raspunse: Pentru ca brusc, domnule, mi s-a facut frica.
Trecuseră mai bine de nouă ore de când rememora amintirile celorlalte vieţi, din nou şi din nou cu stupoarea unui copil care intră pentru prima oară într-o sală de cinematograf.
Închise ochii. Se văzu pe puntea unui vas ţinând în mână capul tăiat al căpitanului şi urlând către oamenii săi victoria. Fiori reci îi trecură pe şira spinării. Îşi privi îngrozit degetele ca şi cum s-ar fi aşteptat să găsească sânge pe ele. Simţi că îl ia ameţeala. Creierul său rula la turaţie maximă imagini care, inexplicabil, ii erau familiare. Vazu bărbaţi neînfricaţi care se aruncă în foc ca să îşi apere crezurile, care risipesc averi uriaşe dintr-un capriciu, bărbaţi care violează copile, care ucid cu sânge rece, care duc la pierzanie zeci sau chiar sute de oameni şi care toţi isi poarta mai departe patimile nestinse in sangele lui. Îşi aminti apoi momentul când ursitoarele au ţipat ingrozite, când au văzut darul pe care şi-l alesese. Să îşi amintească. Să îşi amintească întotdeauna.
Nias oftă din tot sufletul. El un biet funcţionar, un nimeni, avea în spate zeci de oameni care au trăit ca şi cum ar fi fost nemuritori şi care acum ii cereau, il fortau sa faca acelasi lucru.
Fiarele deschiseseră ochii şi nu mai puteau fi ignorate. Simtea ca l-ar fi mâncat de viu dacă ar încerca.
Prin fumul gros de trabuc, Nias se ridica in picioare. Este alb ca varul. Intregul local il urmareste cu rasuflarea taiata. Chiar si cei din orchestra se opresc din cantat ca sa il studieze. Simteau ca se putea astepta la orice din partea lui. Nias nu observa,insa, atentia care i se acorda. Nu se mai putea gandi decat la cele doua persoane care ii era mai dragi ca orice pe lumea asta, dar care din seara aceea nu ii mai apartineau. Tanara lui sotie si micuta lui fetita. Hotararea era luata. Nu mai putea decat sa priveasca in urma si sa isi aminteasca. Viata lui de acum, vietile lui dinainte...Trebuie sa aiba rabdare si sa isi aminteasca tot. Apoi se va ridica din locul in care se va ascunde si va scrie si el o pagina pe care viitorul Nias va trebui sa si-o aminteasca.

2 comments:

DeafSounds said...

presimt ca o sa ajungi mare si o sa vb lumea despre tine la modul: "vezi, oricat de mari ar fi oamenii..." (semnat un cititor anonim care ar fi fan sa bea o bere, asa pe ziua, la motoare)

Anonymous said...

well well...blogul acesta pare unul de exceptie.Felicitari.Pot sa te adaug la blogroll?:P