Sunday, May 27, 2007

A doua aventura a lui Nias

Vântul şuieră moale pe străduţa pe care am creat-o pentru tine. E, bineînţeles, noapte aşa că te las pe tine să agăţi din loc în loc felinare cu pântecele grele de gaz. Tocmai a plouat iar apa se scurge în firişoare subţiri printre pietrele din caldarâm. Respiraţia ta caldă împinge aburi de ceaţă de-a lungul pereţilor reci. E ceva senzual în imaginea asta. Ceva care ne face să respirăm mai greu şi să ne furăm unul altuia privirile.
O umbră misterioasa se strecoara in decor si ne atrage atentia. „Este un bărbat”, exclami tu surprinsă. „E un bărbat care se ascunde! Dar de cine? Şi de ce aici?” „Bărbatul ăsta nu se ascunde!”, iti soptesc eu la ureche. „Bărbatul ăsta aşteaptă pe cineva... E un criminal care îşi aşteaptă victima!”.
"E un criminal", repeti tu mecanic. Cuvântul ăsta îţi şuieră pe la urechi ca o ameninţare. Te apropii mai mult de mine în timp ce încerci să îl studiezi în detaliu. Silueta lui întunecată pare ca pluteste undeva deasupra pamantului. Iar lama cutitului, asta e prea mult... lama cuţitului luceşte de fiecare dată când o rafală de vânt mişcă felinarele. Scena te înfioară. Ai vrea să faci ceva să îl opreşti, să îl faci dracului să dispară! „Aşteaptă degeaba de data asta”, hotărăşti tu furioasă! „Pe străduţa noastră nu o să vină nimeni! ”
Un pas timid şi apoi al doilea, o mână străvezie care ţine tremurând o umbrelă veche, din mătase. Aşa începe sfârşitul acestei poveşti. Are 17 ani şi e prea mândră să fie condusă acasă de un ţărănoi care crede că lumea se învârte în jurul averii familiei sale. „Ei bine nu se învârte domnule”, ar fi zis ea dacă lacrimile nu i-ar fi împăienjenit ochii obligând-o să fugă departe, la adăpost de o scenă ridicolă. „Şi de ce a trebuit să o ia pe strada asta unde e el?!” mă întrebi aproape strigând. „Asta e numai invenţia ta! Tu ai obligat-o să o ia pe aici!”
Cei doi se privesc în tăcere. El nu are ce să îi zică, iar ea, alba ca varul, nu e in stare nici sa clipeasca.
Sangele loveste cu zgomot peretii venelor. Pumnalul tresare, ca trezit din somn. Lama tremură de patimă în timp ce biată fată e sedusă de vigoarea dansului ei de fiară. Fără regrete, fără ezitări. Doar setea fierbinte, graba de a sfârşi pentru a o lua apoi de la capăt, plăcerea de a desena flori întunecate pe rochia ei albă, murmurul moale al ultimelor gemete...
Criminalul îngenunchează epuizat. De fiecare dată stă puţin mai mult lângă trupurile pe care le acopera cu liniste. In curand, nu va mai avea puterea să se ridice şi să fugă. Dimineaţa, poliţia îl va găsi lângă cadavru şi îl va aresta, spre liniştea unui întreg oraş. Toate astea nu vor avea însă nici o importanţă. Pentru el va fi ca şi cum a rămas pentru totdeauna acolo, în genunchi, lângă o adolescentă încremenită, la al cărui chip mirat, nu îndrăzneşte să se uite.
Te ridici de lângă mine furioasă. Deznodământul ăsta te-a infuriat atât de tare încât vrei să fugi departe. Te privesc visător în timp ce silueta ta se pierde în întunericul de pe plajă. În câteva secunde o să fiu lângă tine şi o să te ţin de mână. O să te fac să uiţi de povestea asta şi o să râdem. Nu o să rămână in urma decât numele lui pe care nu am avut curajul să ţi-l mai spun şi pe care l-am scris pe ascuns în nisip. Numele lui, care acum este şi al meu, scris cu litere ezitante: Nias.

Prima aventura a lui Nias

Saluta in treacat aceiasi oameni pe care ii saluta de obicei, se aseza la masa la care se aseza dintotdeauna, comanda aceeasi bautura pe care o comanda de fiecare data (whisky cu un singur cub de gheata) numai ca, in mod neobisnuit pantru un om cu tabieturi, dar mai ales pantru temperatura sufocanta dinauntru, nu isi mai scoase palaria. Ramase cu ea pe cap si cu privirea atintita inainte, impozant si un pic ridicol, ca un tablou portret dintr-o casa burgheza. Văzândul-l, cineva vrusese sa faca o gluma, dar se opri amintindu-si probabil ca nu era genul de om cu care sa poti glumi asa oricum, chiar si la ora aceea inaintata. Ramase asadar netulburat de nimeni, cu bautura neatinsa si cu fata incinsa din cauza impecabilei sale palarii englezesti.
Pana la urma, dup
ă o oră sau poate chiar mai bine, cineva isi facu curaj, se apropie de masa la care statea si ceru demn o explicatie. Iar el serios, cu palaria pe cap, cu transpiratia curgandu-I siroaie pe fata, cu paharul de whisky neatins raspunse: Pentru ca brusc, domnule, mi s-a facut frica.
Trecuseră mai bine de nouă ore de când rememora amintirile celorlalte vieţi, din nou şi din nou cu stupoarea unui copil care intră pentru prima oară într-o sală de cinematograf.
Închise ochii. Se văzu pe puntea unui vas ţinând în mână capul tăiat al căpitanului şi urlând către oamenii săi victoria. Fiori reci îi trecură pe şira spinării. Îşi privi îngrozit degetele ca şi cum s-ar fi aşteptat să găsească sânge pe ele. Simţi că îl ia ameţeala. Creierul său rula la turaţie maximă imagini care, inexplicabil, ii erau familiare. Vazu bărbaţi neînfricaţi care se aruncă în foc ca să îşi apere crezurile, care risipesc averi uriaşe dintr-un capriciu, bărbaţi care violează copile, care ucid cu sânge rece, care duc la pierzanie zeci sau chiar sute de oameni şi care toţi isi poarta mai departe patimile nestinse in sangele lui. Îşi aminti apoi momentul când ursitoarele au ţipat ingrozite, când au văzut darul pe care şi-l alesese. Să îşi amintească. Să îşi amintească întotdeauna.
Nias oftă din tot sufletul. El un biet funcţionar, un nimeni, avea în spate zeci de oameni care au trăit ca şi cum ar fi fost nemuritori şi care acum ii cereau, il fortau sa faca acelasi lucru.
Fiarele deschiseseră ochii şi nu mai puteau fi ignorate. Simtea ca l-ar fi mâncat de viu dacă ar încerca.
Prin fumul gros de trabuc, Nias se ridica in picioare. Este alb ca varul. Intregul local il urmareste cu rasuflarea taiata. Chiar si cei din orchestra se opresc din cantat ca sa il studieze. Simteau ca se putea astepta la orice din partea lui. Nias nu observa,insa, atentia care i se acorda. Nu se mai putea gandi decat la cele doua persoane care ii era mai dragi ca orice pe lumea asta, dar care din seara aceea nu ii mai apartineau. Tanara lui sotie si micuta lui fetita. Hotararea era luata. Nu mai putea decat sa priveasca in urma si sa isi aminteasca. Viata lui de acum, vietile lui dinainte...Trebuie sa aiba rabdare si sa isi aminteasca tot. Apoi se va ridica din locul in care se va ascunde si va scrie si el o pagina pe care viitorul Nias va trebui sa si-o aminteasca.