A treisprezecea aventura a lui Nias

"Daca deschid ochii o sa ma vars toata in afara ca o sticluta de ulei rasturnata pe masa. Daca mai stau mult cu ei inchisi o sa innebunesc de atata culoare. Nu am de ales, o sa ma scurg doar putin, printre gene." Sevolla miji putin ochii. Barbatul alb era in continuare aplecat deasupra pubisului ei, cu privirea incruntata. De cand il lasase sa o picteze pe piele, acum o saptamana, viata ei se schimbase complet. Abia mai manca iar de impreunat nici ca putea fi vorba, spre disperarea fiilor vraciului care scanceau seara pe lângă coliba ei, rugandu-se sa ii lase macar sa ii linga soldurile sarate. Refuzul ei era categoric. Nu, pana cand barbatul alb nu va sfârsi sa o deseneze. Aseara, il plesnise ingrozitor cu nuiaua peste fata, pe fiul cel mic, care se aruncase ca un pui de hiena catre sexul ei, schelalaind de pofta si, imediat apoi, de durere.
Pensula, racoroasa ca o limba de sarpe, aluneca neasteptat dinspre pubis catre abdomen. In acelasi timp un suvoi de culoare albastra i se varsa in stomac. Sevollei ii dadura lacrimile de placere, dar nu scoase un sunet. Oare cum ar fi reactionat barbatul alb daca ar fi stiut ca o picteaza cu adevarat pe dinauntru, nu pe dinafara? Si de ce o alesese tocmai pe ea. Sigur, in sat nu prea se gasea hartie, dar erau atatea fete tinere care i s-au oferit de cum l-au vazut, pe cand de ea a trebuit sa se roage saptamani intregi si de abia l-a lasat sa-i picteze o feriga pe glezna. Pamatuful subtire al pensulei se ridica catre sani. Inima ii plonja intr-o mare de galben. Picurii fierbinti o stropira pana in adancul sufletului. Barbatul alb era cu mult mai batran decat ea si zile la rand se intreba daca avea de gand sa ii ceara sa se impreuneze. Niciodata nu aduse vorba despre asta. De fiecare data, dupa ce termina isi punea in liniste vopselele la loc in cutie si o trimitea la rau sa se spele. Nu ii mai vorbea apoi tot restul zilei cu toate ca se intampla sa se intalneasca de mai multe ori prin sat. Astazi insa era altceva. In lumea ei de culoare, Sevolla era fericita. Pictorul isi iubea lucrarea si dovada statea erecta, foarte aproape de mana ei.
Mai devreme refuzase categoric sa se dezbrace pana cand nu se dezbraca si el. Barbatul nu intelegea. O certa ca ii facea probleme, ca batranii din sat ar putea interpreta altfel orele lor de pictura, dar cand o vazu indaratnica ca un catar, ofta invins si isi scoase hainele de pe el. Sevolla batu din palme razand multumita si se culca apoi ascultatoare pe rogojina. Pensula ii umezi tamplele si fata fu din nou nevoita sa deschida ochii pentru a nu lesina de atata culoare.Gandurile ei se topira intr-o furtuna de rosu care ii incordara ceafa si spatele. Isi opri privirea asupra penisului erect al barbatului alb care era preocupat sa combine verdele cu putin albastru si parea ca nici nu o observa. Sevolla se gandi ca dupa ce va termina se va ridica si isi va lipi gura de barbatia lui pana cand o va inunda cu samanta pe care si-o imagina incredibil de amara. Se temea insa ca Nias sa nu o respinga si sa rada de ea. Asa cum rasese cand ii spusese ca ea nu se uita niciodata la desenele de pe piele, ca sare in rau aproape cu ochii inchisi. Nici macar nu o intrebase de ce, ar fi avut ocazia sa ii spuna de culorile din interior, ci rase zgomotos si ii trase pe pantece o linie neagra. Sevolla se simti taiata in doua si inchise orgolioasa ochii...

A doisprezecea aventura a lui Nias

Tot amorul intr-o ceasca
Rotocoale prin caleasca
Tot amorul sub o fusta
Mangaioase buze-l gusta
Tot amorul, tot amorul

A unsprezecea aventura a lui Nias

Povestea tabloului lui Grigorescu, care a ajuns sa fie vandut in targ la Criscior pentru 50 de lei, langa un goblen cu o caprioara si o balerina-bibelou, am aflat-o chiar de la proprietarul panzei, cel care a iubit lucrarea atat de mult incat a sfarsit prin a incerca sa o distruga. Inca de la inceput m-a mirat sa aud ca vorbeste despre tablou ca despre o persoana, dar cred ca e mult mai interesant daca il auziti pe el povestind mai departe... „Stii, eu inainte de revolutie eram sus, in guvern....dar eram economist, nu aveam treaba cu magariile lor... Hai ia si bea, ca e tuica buna, de tara...” Il intrerup putin, ca sa iau o gura de tuica buna pe dracu ca era prea tare si sa va zic ca eram la el acasa, la Snagov, asezati frumos la masuta din gradina... „Asa, si am nimerit la licitatia asta privata printr-un prieten si acolo am vazut-o ...Cum sa-ti explic...E interesant sa afli ce se intampla in organismul unui om intr-un asemenea moment. Probabil ca ti se dau de-a berbeleacul dendritele, ti se coclesc mitocondriile, sangele navaleste cu un muget dureros, zic si eu, nu stiu...stiu doar ca, in afara, pentru cateva secunde, totul s-a decolorat si a devenit bidimensional in afara de ea care a devenit vie..ma intelegi? Am strigaat stooop!!! ca nu se face nicio licitatie, ca o sa reclam la Partid, ca nu stiu ce...io care in viata mea nu am amenintat pe nimeni cu Partidu’ ca nu mi-a placut...am lasat purcoiu de bani pe masa si am fugit cu ea in brate.... Am eliberat o camera si am pus-o acolo....ma holbam la ea pana imi dadeau lacrimile, nu puteam sa ma mai desprind, intelegi? Avea ceva care ma hipnotizase....privirea aia a ei, salbatica si mandra de contesa, de-de...hoata!” Vocea calma si invaluitoare i s-a ascutit inveninata cand a zis „hoata”...asta ca sa stiti si voi de ce m-am pomenit ca mai iau, intimidat, o sorbitura din tuica aia imposibila. „Iti dai seama ca am incercat sa aflu tot ce e omeste posibil despre ea...mi-am pus si eu in functiune relatiile...stii si tu cum e...” Nu stiam concret-concret, dar imi imaginam: pe deoparte partidul, de cealalta parte pictura... „Domne’ tot ce am putut sa aflu e ca dupa port trebuia sa fie de prin Banat. Vad ca esti tanar si poate intelegi si tu cum e sa faci o obsesie din asta...ma rog eu nu mai eram asa tanar ca tine, dar parca mai conteaza varsta cand te loveste...eram indragostit domnule asta e adevaru’, o adoram, pricepi? O A-DO-RAM! Scheunam ca un catelus langa ea, zi si noapte, nu-mi mai trebuia mancare, nu-mi mai trebuia nimic! Asa ca....mi-am luat concediu nelimitat pe caz de boala nelimitata de asemenea si ne-am mutat la ea, in Banat...Am cumparat o casa batraneasca in Criscior, pe langa Deva si am inceput sa traiesc acolo, cu ea...” Asteptam sa imi mai zica o data ca stiu si eu cum e, ca sa il contrazic energic...Eram curios cum dracu traiesti cu un tablou, fie el de Grigorescu......Din pacate nu mi-a dat ocazia...Interlocutorul meu a sarit pudibond spre finalul povestirii. „Aveam o fata care imi aducea lapte proaspat si mai avea grija de gradina...ca na, io nu ma pricepeam, ca la vila in Floreasca nu plantam morcovi...Asa, si era sfarsit de luna si trebuia sa ii dau banii pe lapte...Tocmai ce curatam niste cartofi si eram murdar pe maini...i-am zis ei sa se duca inauntru sa ia banii de pe masa. Bondoaca se intoarce cu banii stransi in pumn si cu o expresie de concentrare pe fata ...Nu va suparati domu, dar de ce aveti in camera un tablou cu bunica de cand era tanara?" Pauza dramatica. Eu casc ochii cat pot ca sa vada ca sunt socat, iar el se plezneste multumit cu mainile pe genunchi. "Am crezut ca lesin acolo, ca mi se face rau, ca ma tai cu cutitul de curatat cartofi, ca urlu, ca ...m-am uitat asa la fata si i-am zis...du-ma la ea, du-ma la bunica-ta..." rima era involuntara, pentru ca ma indoiesc ca socul l-a facut pe amorez sa vorbeasca in versuri... "Ea statea pe banca in fata portii...Ma apropii si ma prezint...O chema Maria...De emotie abia puteam sa mai stau in picioare...Ea era, iubita mea de acasa, iubita mea din tablou....Evident mult mai batrana, cred ca avea peste 80, dar ea era!!! I-am recunoscut trufia din ochi, stralucirea aceea salbatica, imposibil de stapanit. Am cazut la genunchii ei si am inceput sa-i vorbesc...Despre destin, despre iubirile mai puternice decat bombele atomice, i-am jurat dragoste eterna, m-am blestemat ca nu m-am nascut mai devreme ca sa putem fi impreuna, i-am jurat ca in urmatoarea viata o sa ne nastem aproximativ la fel ca sa putem fi soti, cate si cate nu i-am mai zis...ea m-a ascultat in liniste, tremurand usor, de batranete, si dupa ce am tacut s-a uitat la nepoata, pe urma la mine si a inceput sa rada...Nu avea ea dinti dar stiu ca a muscat groaznic din inima mea atunci...si acum mai am urmele...Cand in sfarsit s-a oprit din rasul ala nenorocit mi-a zis doar atat: Flacaule da’ mie niciodata nu mi-a placut blonzii...Apoi a inceput din nou sa rada...Mi-am trecut inebunit mana prin par si am fugit acasa....am spart tot in jur de furie...numai tabloul a ramas intreg. M-am uitat la el de aproape. Ce piele, ce linie superba a fetei, ah ce ochi!!! Am luat pictura si am iesit cu ea afara...vroiam sa o ard, sa o sfasii in bucati...vad ca trece pe strada un tigan...i-o arunc la picioare si ii zic sa isi ia ceva de baut pe ea...asta e tot ce stiu...pe urma la Bucuresti am aflat ca a fost cumparata din targ pentru 50 de lei si confiscata apoi de stat...mai multe nici nu vreau sa aflu, nu ma intereseaza...”

A zecea aventura a lui Nias

Tu esti femeia scrisurilor mele

Esti muza care

Imi da mental avere

Io pentru tine

As scrie zi-lumina

Ti-as da masini

Cu aur in benzina

I-auzi acordeonu printeso! Ti-l tatuez pe coapsa!

Tu esti femeia scrisurilor mele

Io fara tine

Am nopti si zile grele

As rupe banii

I-as ascunde-n foc

Si cu dusmanii

As intra in joc

I-auzi clarinetu balerino! Il suflu in aur si ti-l fac inel!

Am avut femei, am avut avere

Le dau pe toate ca sa-ti fac placere

Io fara tine n-am nicio putere

Tu esti femeia scrisurilor mele

I-auzi vioara cleopatro, canta-ti-as cu limba pe buric

A noua aventura a lui Nias

Cearceaful alb pluteste ca o barca

In noaptea uda a primei ploi de vara

Sunt treaz si pielea ta e treaza parca

Si glezna ta e dulce, si mana mea amara

O ne-ntamplare dintr-un infinit de ne-ntamplari

Era sa se intample in ne-ntalnirea mea cu tine

Si intre pietre albe si vinul coborat pe scari

Nu vreau sa te sarut, dar nu ma pot abtine

A opta aventura a lui Nias

Foaie albastra de cearceaf

Umbra mi-am lasat-o-n praf

Agatata de un dud

Subtirel si foarte crud

Si cu ranjetul nocturn

Am sa urc la tine-n turn

Sa-ti sorb pantecul virgin

Pana cand o sa lesin

Ca dupa un kil de vin

Baut dintr-o sticla sparta

Fara somn, doar multa arta

Asta o sa ne desparta