Cearceaful alb pluteste ca o barca
In noaptea uda a primei ploi de vara
Sunt treaz si pielea ta e treaza parca
Si glezna ta e dulce, si mana mea amara
O ne-ntamplare dintr-un infinit de ne-ntamplari
Era sa se intample in ne-ntalnirea mea cu tine
Si intre pietre albe si vinul coborat pe scari
Nu vreau sa te sarut, dar nu ma pot abtine
No comments:
Post a Comment